new balance 520 de la RON 19 | Vedeți cele mai mici prețuri și ofertele de pe css.nordicadpartner.dk

Jon Fosse and the new theatre

The author's original, interdisciplinary perspective on Jon Fosse's drama is often audacious, but her research is conducted with skill and scientific circumspection. She draws certain metaphorical and intuitive connections between quantum physics and Jon Fosse's drama that later serve as investigative tools for the applied analysis of the selected plays by means of concepts such as entanglement, spacetime and so on. Right from the introduction and the first chapters, the working hypotheses are coherently and boldly correlated with the process of close reading as a chosen method of analysis. (Sanda Tomescu Baciu) This book looks at Fosse’s plays as books to read, and the analysis will, in spite of the fact one identifies old themes like love, death, communication, relationships, betrayal, regret, suffering, remembering or childhood in Fosse’s plays, focus on the way one experiences each of these, as the Fosse’an perspective shines a new light on them. It is this sensibility and privilege that the reader is offered and that becomes even more personal as reading progresses. Moreover, when reading, one is connected to one’s past, so a return to the self (past self) happens, which can be an emotional experience. This is the case with any good literature, however, this is even more the case with Jon Fosse, since his literature urges the reader to intervene, to contribute with his/her own rhythm, breath and time in the pauses that are also a reflection on the information acquired and the experience just undergone. (Anamaria Babiaș-Ciobanu

RON 48.50

1

Un an crescut la loc

Numele ei este Ut Pictura Poesis. Dan Breaz debuteaza in poezie cu un stil pe deplin format. Unul dintre fermentii sai principali pare a fi dialogul cu artele contemporane, nu departe de experimentele poetilor Scolii de la New York, marcanti pentru scena literara internationala in a doua jumatate a secolului trecut. Aceasta relatie moderna transpare si din felul cum poemul cauta sa se autonomizeze, sa se purifice de elementul mimetic sau referential. Impermeabila la parafraza, rezistenta la traduceri in limbaj literal, poezia lui Dan Breaz gaseste o noua orientare magnetica a cuvintelor in spatiul alb al paginii, indrumata de un instinct sigur al esentialului. - Andrei Dobos) Dan-Octavian Breaz (n. 1982, Turda) este critic si istoric de arta, curator la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, doctor in filosofie al Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca.

RON 19.40

1

Dada se dan spectacol

Cartea de față este fructul unui dialog colaborativ cu dadaismul, la 100 de ani de la crearea și apoi dispariţia mișcării. Dialogul se instituie atât printr-o piesă de teatru în spirit dada, scrisă în 2016 pentru scena Teatrului Național din Cluj-Napoca, dar jucată și în alte teatre din lume până în 2019 (Chișinău, București, Roma, New York), cât și prin cinci studii critice, care ne-au ajutat în procesul de realizare a textului teatral și sunt menite – aici, în volum – să-i limpezească retrospectiv implicațiile și mizele. Personajul principal cu care se vor întâlni aproape la fiecare pagină cititorii este Tristan Tzara, în măsura în care destinul său are ceva din drama eternă a Poetului, articulată de căutarea perpetuă a unui limbaj pur, nepervertit, dar și în măsura în care – într-un context tulbure, marcat de război și incertitudini – el a știut să strângă lângă sine, la Zürich și Paris, tineri artiști inovatori și radicali, ce aveau să schimbe destinul artei moderne. În piesă, am recreat câteva momente importante din viața lui Tristan Tzara și a prietenilor lui, de la nașterea mișcării dada până la autodizolvarea ei în 1923, luând ca punct de plecare un text dramatic pe care poetul însuși l-a scris, Batista de nori, ale cărui structură și compoziție le-am exploatat intertextual. În studiile critice, am tratat aspecte variate: teatralitatea manifestelor dadaiste, fascinația dadaiștilor pentru mască și punerea în scenă de sine, cinematografia dada și experimentele multimedia încercate de dadaism. Scopul nostru a fost să regăsim câte ceva din libertatea, curajul, prospețimea, spiritul provocator și critic al unor artiști care rămân mereu vii… (ȘTEFANA POP-CURȘEU, IOAN POP-CURȘEU, ION POP

RON 97.00

1

Locul Romaniei in Europa (1859-1939) / The Place of Romania in Europe (1859-1939)

Limita orientală a Europei Centrale se socoate cam linia dusă de la vărsarea fluviului Niemen în Marea Baltică la gurile Dunării. România se află în cuprinsul acestui ţinut, strâns legată de Carpaţi, şira de munţi care străbate Europa Centrală. Prin adânci linii de fractură, ca şi prin cel mai de seamă fluviu al Europei, România este despărţită de Peninsula Balcanică, în care adesea, dar pe nedrept, este reprezentată în atlasele străine. Ţara noastră nu e legată de Europa Centrală numai prin arhitectura pământului ori prin condiţiile climaterice, ci şi prin mare parte din evoluţia ei istorică. Se află însă la limita extremă a Europei Centrale, ca şi Polonia ori o parte din Germania. Nu poate fi deci lipsită de influenţa climei răsăritene, după cum nu a rămas neatinsă de valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei. În toate privinţele, fizice, biologice şi istorice se află la o răscruce de drumuri. (ION SIMIONESCU, Ţara noastră, Bucureşti, 1937) Având mai multe studii și articole despre acest subiect – publicate sau în curs de publicare –, am considerat utilă o sinteză. Argumentul decisiv a fost traducerea în limba engleză, pentru a fi accesibile cercetătorilor și unui public interesat din alte țări. Structura urmărește coordonata cronologică, dar și pe cea tematică, încercând să surprindă procesul complex de integrare a țării în Europa prin modernizare. Limitele perioadei vorbesc de la sine. Ultimul text acoperă și istoria „imediată”, dintr-un motiv evident: în relațiile internaționale, unii „actori” s-au întors la logica confruntării de la începutul secolului al XX-lea. România trebuie să înțeleagă și să răspundă la această nouă provocare. (GHEORGHE IACOB) * With several studies and articles on this subject – either published or in the process of being published – we consider a synthesis is due at this point. The decisive argument was the translation of this research into English, which is meant to make it accessible to international researchers and general audience. The structure combines the chronology of the historical events and a thematic order in an attempt to outline the complex process of the country's integration in Europe through modernization. The timeline is self-explanatory. The last text tackles the recent history for an obvious reason: in international relations, some actors have chosen to revisit the tension discourse from the beginning of the 20th century. Romania must understand and respond to this new challenge. (GHEORGHE IACOB)

RON 58.20

1

Dreapta si necrutatoarea magistratura a timpului. Scriitori, carti, confesiuni

Studierea, până la nivelul capilarelor, a raporturilor dintre semn şi mesaj, precum şi descifrarea/explicarea funcţiei modelatoare a Operei din unghiul privilegiat al mentalităţii receptoare, la „muzeul imaginar” al literaturii universale, alcătuiesc, coroborate, vasele comunicante ce leagă o carte de alta într-un continuum al teoreticianului și criticului literar Ion Vlad. Aventura spiritului şi spectacolul intelectual, reflexul paideic şi plăcerea neistovită de a citi, dorinţa de ordonare sistemică în ţinută universitară şi evaziunea rebelă în amplificativul „furat” de respiraţia aproape epică a stilului, toate acestea particularizează o theoria în contextul contemporan al ştiinţei literare româneşti. (Mircea Muthu) Criticul și istoricul literar Ion Vlad s-a născut la 26 noiembrie 1929, la Archiud, jud. Bistriţa-Năsăud. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universităţii „Victor Babeş”. În 1971 primeşte titlul de Doctor în ştiinţe filologice cu lucrarea Povestirea. Destinul unei structuri epice, susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Filologie, iar din 1972 este profesor universitar. În 1976 devine Rector al Universităţii Babeş-Bolyai, funcţie în care va rămâne până în 1984. Între 1984 şi 1990 este Şef de catedră la Catedra de literatură română comparată şi teorie literară a Facultăţii de Filologie, iar între 1991 şi 1992, profesor asociat la Departamentul de Romanistică al Universităţii Jagellone (Cracovia, Polonia) la secţia română – limbi străine. Din 1997 va continua ca profesor dr. consultant la Catedra de literatură română, teoria literaturii şi etnologie. Prezent cu numeroase studii, eseuri și cronici literare în revistele din țară și din străinătate, Ion Vlad a publicat următoarele volume: Între analiză şi sinteză. Repere de metodologie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Descoperirea operei. Comentarii de teorie literară, Cluj, Editura Dacia, 1970; Povestirea. Destinul unei structuri epice, Bucureşti, Editura Minerva, 1972; Convergenţe. Concepte şi alternative ale lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1972; Romanul românesc contemporan. 1944-1974, Studiu introductiv (p. V-LXXIII), note, alegerea textelor de Ion Vlad; fişe bibliografice şi secvenţe pentru autoportrete de Cornel Robu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1974; Lecturi constructive, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975; Lectura – un eveniment al cunoaşterii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977; „Cărţile” lui Mihail Sadoveanu, Cluj, Editura Dacia, 1981; Lectura romanului, Cluj, Editura Dacia, 1983; Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj, Editura Dacia, 1986; Lectura prozei. Eseuri. Comentarii. Interpretări, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1991; Aventura formelor. Geneza şi metamorfoza „genurilor”, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, col. Akademos, 1996; În labirintul lecturii, Cluj, Editura Dacia, 1999; Romanul universurilor crepusculare, Cluj, Editura Eikon, 2004; Orizonturile lecturii, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007; The Novel of Crepuscular Universes. Essay. English translation by Delia Drăgulescu, Columbia University Press, New York, 2010

RON 29.10

1

Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Vol. 4

Domnul Valerian Sava pur și simplu nu are astâmpăr! De aproape 70 de ani nu ratează mai nimic din dealurile și văile, din culmile însorite și din văgăunile reci ale filmului românesc (prima rubrică de film pe care a păstorit-o debuta în iulie 1955, în revista Contemporanul!), iar această încăpățânată consecvență îl transformă, de la sine, nu numai într-un cronicar prin excelență, dar și într-o cronică vie a tuturor acestor decenii de visare cinematografică și de transpunere a scenariilor pe peliculă. După cum nu se poate opri din vizionarea tuturor filmelor noi, domnul Sava nu-și poate deloc inhiba nici verbul critic – și așa se face că a publicat în majoritatea (foarte posibil, toate) revistelor românești care au avut vreodată rubrică de film, iar acum, în epoca rețelelor sociale, pagina de film pe care o întreține, din 2018, pe o astfel de rețea strânge toate observațiile și analizele sale, mereu la cald și judecând, cel mai adesea, la rece.Valerian Sava mai are o calitate: nu numai că pândește filmele și le privește/disecă din aproape a treia secundă de după apariția lor, dar autorul nostru mai are răbdarea de a-i citi și pe ceilalți camarazi ai criticii de film, mai tineri sau mai experimentați, și de a-și încrucișa, cu aceștia, câteodată, lama fină a polemicii. Deseori mă întreb cum anume un astfel de om, educat și debutat într-o cu totul altă paradigmă culturală națională, se poate acomoda într-un ecosistem cinefil precum cel de azi, în care diversitatea fără margini a proiectelor cinematografice depinde mai mult de marketing decât de faima actorilor sau regizorilor, în care cinematograful din colțul străzii a fost demult închis, iar sutele sau miile de filme sau seriale disponibile minut de minut și 365 de zile pe an depind mai puțin de pofta noastră de evadare din real și mai mult de calitatea wi-fi-ului care ne însoțește din sufragerie până în baie și de la locul de muncă până la plimbarea noastră prin parcuri.Pentru că Valerian Sava este efectiv un veteran al cinefiliei și pentru că nu slăbește deloc pasul în fața unor (supra)producții care dimineața sunt premiere, la prânz sunt perimate iar seara sunt deja uitate, nu pot decât să deschid, cu emoția de rigoare, acest al patrulea volum al reflecțiilor sale filmo-critice, știind de la bun început că fraza și ideile autorului nu ne vor plictisi niciodată – chiar dacă unele dintre filmele despre care scrie o mai fac… (ADRIAN CIOROIANU, profesor de Istorie și cinefil neofit, 2 iunie ’24) CuprinsPreliminarii la imersiunea-excurs / în istoria în curs. 4 – Prefață2023 – II85. Incongruențe revigorante în plină caniculă: Memento 1918 (Adrian Popovici) & Carbon (Ion Borș) • 86. Cînd filmele medii întrec capodoperele: Oppenheimer & Barbie • 87. Laurențiu Damian, regăsindu-se pe sine, cu Victor Rebengiuc, și Alexandru Solomon, pierzîndu-se, cu Arsenie Boca • 88. Din nou despre regăsirea/pierderea de sine și cîteva întîlniri cu neantul, la începutul toamnei 2023 • 89. De bine: Tudor Giurgiu – Libertate; nu tocmai: François Ozon – Mon crime; dimpotrivă: ultrașii ecraniști – new look • 90. Doi giganți inegali și expansivi: Martin Scorsese (Killers of the Flower Moon) & Oliver Stone (Nuclear Now) • 91. Împreună cu Cahiers du cinéma, despre Anatomie d’une chute de Justine Triet & MMXX de Cristi Puiu • 92. Un crișan în Crișana: Marian Crișan, cu Warboy; intermezzo Radu Jude. Și Ridley Scott, din nou în Franța: Napoleon • 93. Revelații est-europene, cu Aki Kaurismäki & Fatih Akin. Și filme românești sub cota zero, cu o excepție • 94. Dublu Top Seven 2023, un Laudatio restant și o grămadă de restanțieri2024 – I95. Cum se naște un cineast – un destin de urmărit: Carla-Maria Teaha. Colocviu narativ • 96. După Aki Kaurismäki, Wim Wenders: alternative la banalizarea răului. Și substitute de blockbustere la București • 97. Florilegiul Oscarurilor 2024 & eminența unei ratări bucureștene: Ecce Homo Brâncoveanu • 98. Perdanți mai mari decît cîștigătorii, la Oscaruri. Dar la Premiile Gopo sau UCIN? • 99. Final de stagiune hibrid, cu Nasty, … în Rai & Gala Premiilor Gopo 18 – Q.E.D.Indice de numeIndice de titluri – filme, cărți, publicațiiCronologie foto 2023-II – 2024-I VALERIAN SAVA este critic și istoric de film. A fost, din 1957, redactor-șef al revistei FILM, desființată în 1958 din motive politice, redactor fondator, sub direcția lui Victor Iliu, în 1963, al revistei Cinema, secretar al Secției de critică și coorganizator al Clubului criticii din cadrul Asociației Cineaştilor din România, sub președinția lui Ion Popescu Gopo (anii ’70-’80), secretar general de redacție și redactor al paginilor de artă al revistei Literatorul, cu Marin Sorescu redactor-șef, în anii ’90, cadru didactic asociat, titular al cursului Critică și presă cinematografică la Facultate

RON 49.50

1

Vores kunder ligger øverst på Google

Google Ads Specialister fra Vestjylland

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)