Vores kunder ligger øverst på Google

Google Ads Specialister fra Vestjylland

Vi er 100% dedikerede til Google Annoncering – Vi har mange års erfaring med Google Ads og den bruger vi på at opsætte, optimere & vedligeholde vores fantastiske kunders konti.

100% Specialiseret i Google Ads
Vi har mange års erfaring fra +300 konti
Ingen lange bindinger & evighedskontrakter
Jævnlig opfølgning med hver enkelt kunde
Vi tager din virksomhed seriøst

42 rezultate (0,18552 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Cele mai frumoase lecturi pentru Clasa 1

Cele mai frumoase povesti

Carticica mea cu povesti celebre: Motanul incaltat...

Pagini alese

Cele mai frumoase lecturi pentru Clasa a 2-a

Legende istorice

Castelul din Carpati

Carticica mea cu povesti celebre: Hansel Si Gretel...

Micul print

Micul print

"– Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori de prieteni. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!"" Micul Print isi lovi palmele una de alta. Vanitosul saluta cu modestie, ridicandu-si palaria. „E mai cu haz aici decat la rege", isi zise Micul Print. Si iarasi incepu sa-si loveasca palmele una de alta. Vanitosul iarasi saluta, ridicandu-si palaria. Dupa ce trecura astfel cinci minute, pe Micul Print il obosi monotonia jocului. "Carte recomandata de Nicu Alifantis in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din carte:"In dimineata plecarii a facut o mare randuiala pe planeta. A curatat cu grija hornurile vulcanilor incinsi. Avea doi vulcani incinsi. Tocmai potriviti spre a-si incalzi gustarea de dimineata. Mai avea si un vulcan stins, insa, dupa cum spunea el: „ Nu se stie niciodatal" Asa incat curata deopotriva si vulcanul stins. Vulcanii, daca sunt bine curatati, ard domol si linistit, fara eruptii. Eruptiile vulcanice sunt ca focurile care rabufnesc pe horn. De buna seama, noi, cei de pe Pamant, suntem mult prea marunti pentru a ne curata vulcanii. De aceea ne si pricinuiesc o multime de neajunsuri. Micul Print, cuprins de o usoara tristete, smulse apoi si ultimii puieti de baobab. El credea ca nu se va intoarce niciodata. Toate „aceste obisnuite treburi i se parura, insa, in dimineata aceea ciudate. Privi floarea si se pregatea sa o puna la adapost sub clopotu-i de sticla, dar se pomeni ca-i vine a plange. Ramai cu bine, ii spuse florii. Ea insa nu-i raspunse.— Ramai cu bine, spuse el din nou. Floarea tusi. Dar nu din pricina racelii. — Am fost o proasta, ii zise ea in cele din urma. Iti cer iertare. Cauta sa fii fericit! El se mira ca nu-l mai dojeneste. Ramase locului, descumpanit, cu clopotul de sticla in mana. Nu stia ce sa mai creada despre aceasta blandete. — Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. Tu n-ai stiut nimic, e vina mea. Asta n-are nicio importanta. Dar si tu ai fost la fel de prost ca mine. Cauta sa fii fericit!... Lasa clopotul de sticla-n pace. Nu mai am nevoie de el... — Bine, dar vantul... — Nu sunt chiar atat de racita... Aerul proaspat al noptii are sa-mi priasca. Eu sunt o floare... — Bine, dar fiarele... Trebuie totusi sa rabd vreo doua-trei omizi, daca vreau sa aflu cum arata fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine sa mai treaca pe la mine? Tu, unul, ai sa fii departe... Cat despre fiare, n-am nicio frica. Am ghearele mele.Si-i arata, cu nevinovatie, cei patru spini ai sai. Apoi adauga: — Nu mai tot taragana atata, e plicticos! Te-ai hotarat sa pleci, du-te! Caci nu voia ca el sa o vada plangand. Atat era de mandra floarea...

RON 6.80
1

Enigma Otiliei

Enigma Otiliei

Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Calinescu in anul 1938. Fragment din cartea "Enigma Otiliei" de George Calinescu "Otilia sfarsise de depanat ibrisinul si acum repara degetele manusilor, fredonand o romanta italiana. - Cine era domnul gras de aseara? indrazni sa intrebe Felix. Fata ridica o privire indignata asupra-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, intr-adevar ca e cam gras - recunoscu ea ganditoare - am sa-i spun sa slabeasca. - Este tot un unchi? se hazarda Felix cu jumatate de gura. Otilia izbucni intr-un ras cristalin. - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e un... prieten al lui papa. Findca fata tanarului se adumbrise putin, Otilia incepu sa-i dea explicatii volubile: - Nu stii ce om bun este Pascalopol si ce bogat e! Are o mosie imensa in Baragan si cai de calarie. Mi-a fagaduit ca-mi da unul. Ah, si cum as vrea sa am o trasura luxoasa, cu doi cai frumosi! Este foarte chic! Daca n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindca papa e cam ursuz si nu-l prinizi pe-acasa. Tu nu te plictisesti iiiciodata? Eu, da! ofta Otilia. Cateodata imi vine sa tip, si atuncea ma razbun pe pian. Stli ca m-am inscris la Conservator, dar nu sunt inca bine hotarata. As fi vrut urmez mai degraba clasa de drama. Drama! Sa fiu actrita, sa am admiratori. Mi-au spus insa ca nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridica in picioare pe banca din chiosc si intinzand mainile declama cavernos: - Voi sunteti urmasii Romei, niste rai si niste fameni. De sus, zarise pe Marina in bucatarie. - Marino - tipa ea de departe - ai fier de calcat? - Este, este, confirma femeia, morocanos. In curand, Otilia calca in fata lui Felix, pe care nu-l elibera deloc din captivitate, rochia de tul, fluierand acum fragmente de sansonete de Fragson."

RON 18.40
1

Carticica mea cu povesti celebre

Moara cu noroc

Pinocchio

Indiile negre

Simple povesti

Faramiturica

Faramiturica

Catarandu-se pe unul dintre picioarele mesei, Faramiturica ajunse intr-o clipita sus, in dreptul batranului.N-ai fi zis ca e mai mare decat o lingura. Avea un cap cat un ou de rata. Ochii semanau cu doua puncte negre de cerneala.Nasul ii era ascutit la varf si-ai fi crezut ca-i o penita gata sa-i intepe gura rotunda ca un nasturas.Fragment din cartea "Faramiturica" de Horia Robeanu"Primii pasi prin targIn casa batranului Croitor, fireste, nu se gasea nici un ceasornic. Dar daca ar fi fost ne-am fi uitat la ceas si am fi stiut cate minute au trecut de cand au pornit la drum Acul si Degetarul. De cand plecasera ei si mai cu seama de cand Soricelul se retrasese in casuta lui, ramas singur, lui Faramiturica ii era tare urat. Nu-si mai gasea locul si se tot plimba de colo colo. De cateva ori fugise pana la usa, ba scosese si capul afara.Pe ulita era intuneric si liniste. Tot targul dormea. Sa doarma si el? Dar nu-i era somn! Nu, de asa ceva nu putea fi vorba, isi spunea in sinea lui: „Trebuia sa ma duc cu ei... Daca nu vor putea sa intre in palat? Vezi, la asta nu m-am gandit... Hm! daca li se intampla ceva rau? Ce sa li se intample? Ei, cine stie, poate ca acolo in palat nu poate patrunde oricine... Da, da, se poate, se poate !... Si ce o sa fie? Or sa se intoarca acasa si atata tot! Vedem noi dupa aceea ce e de facut..." Apoi, fara sa-si dea seama se pomeni strigand:- Soricutule! Soricutule, te-ai culcat?Soricelul nu se culcase. Sedea amarat intr-un ungher intunecat din cascioara lui si astepta sa fie chemat. Stia el prea bine ca pe Faramiturica n-o sa-l rabde inima sa-l lase multa vreme singur.- M-ai strigat? chiteai el voios.- Da, vino incoace sa stam de vorba. Unde te-ai dus? Credeam ca esti ostenit.- Am fost putin suparat... Dar acuma mi-a trecut. Cum era sa nu ma supar cand eu va povestesc atatea lucruri interesante si voi nici nu ma bagati in seama. Ai trimis doar pe Ac si pe Degetar... La mine de ce nu te-ai gandit? Eu de ce sa raman acasa?- Voiai si tu sa te duci?- Sigur. E drept ca n-am fost pana acum la palat, dar...

RON 4.90
1

Motanul incaltat si alte povesti

Morcoveata

Din lumea celor care nu cuvanta