Vores kunder ligger øverst på Google

Google Ads Specialister fra Vestjylland

Vi er 100% dedikerede til Google Annoncering – Vi har mange års erfaring med Google Ads og den bruger vi på at opsætte, optimere & vedligeholde vores fantastiske kunders konti.

100% Specialiseret i Google Ads
Vi har mange års erfaring fra +300 konti
Ingen lange bindinger & evighedskontrakter
Jævnlig opfølgning med hver enkelt kunde
Vi tager din virksomhed seriøst

34 rezultate (0,21405 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Tao. Tehnici de automasaj pentru sănătate şi întinerire

Aici odihneste Athur

Cronica pasarii-arc

L'amour toujours

35 de kile de speranţă

Goblini contra pitici

Copilaria

Billie

Salbaticii copii dingo

Enescu. Caiete de repetitii

Enescu. Caiete de repetitii

Cind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea. Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o. Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra – a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache – barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea. - FragmentFracment din cartea "Enescu. Caiete de repetitii" de Dan Coman"Prima lucrare pe care a reusit sa o cinte, la vioara, de la cap la coada, acompaniat de inginerul Zoller la pian, a fostSonata Primaveriide Beethoven. Mama si tatal, unchiul si matusa Tinca au format primul lui public. Entuziasmul lor l-a lasat indiferent pe baiat. Intors in camera lui, a incercat in zadar sa inteleaga starea aceea ciudata, venita imediat dupa bucuria enorma pe care o resimtise cintind.La sfirsitul primaverii, dupa mai multe incercari (primele, cele mai scurte, avind douasprezece masuri, nu-l incintau indeajuns), a terminat prima sa compozitie. Suficient de multe note ca sa-l multumeasca, o armonie bogata, extrem de sofisticata. Nu era un dans, nici un simplu cintec de leagan - folosise toate cunostintele acumulate pina atunci, lucrind ore in sir, adaugind note dupa note dupa nenumarate note, simtind caldura speciala a placerii explodindu-i in stomac, in inima si in cap. Scrisese pe caietul cu coperti galbene mai multe variante de titlu, desi tot prima ii placea cel mai mult.Pamint Romanesc - opera pentru pian si vioara, de George Enescu, compozitor roman, in virsta de 5 ani. A copiat titlul, cit mai caligrafic, pe manuscris si l-a ascuns: deocamdata, acela era secretul lui. Primul lui mare secret, de care se bucura singur, pe ascuns.

RON 33.50
1

Căldură umană

Noapte la Lisabona

Regele alb

Regele alb

    Romanul Regele alb a fost distins in Ungaria cu premiile Tibor Dery, Sandor Marai si Jan Michalski si a fost tradus in peste treizeci de limbi, in prezent existind si un proiect de ecranizare in Marea Britanie.     Structurat in 18 capitole, fiecare echivalent cu cite o nuvela aproape autonoma, romanul Regele alb urmareste, pe parcursul unui an si jumatate, intimplarile, cind hazlii, cind dramatice, ale personajului principal, un copil de 11 ani pe nume Dzsata, al carui tata e „reeducat prin munca” la Canalul Dunare-Marea Neagra din pricina semnarii unei petitii cu continut critic la adresa regimului, ceea ce il face vinovat de „activitati subversive antistatale”. In societatea profund dictatoriala in care traieste Dzsata, marcata de penurie, teama, minciuna, neincredere, violenta si frustrari, cititorul va recunoaste cu usurinta Romania „epocii de aur”.     Fragment din volumul "Regele alb" de Gyorgy Dragoman:     ”Pe tata il luasera de aproape un an si trecusera mai mult de patru luni de cind nu mai aveam nici o veste de la el, nici scrisori nu mai veneau, nici carti postale din alea, scrise dinainte, in care obisnuia sa ne aduca la cunostinta ca e bine si mindru de faptul ca zi de zi reuseste sa depaseasca norma, deci nu stiam nimic despre el, iar pe mama degeaba o tot intrebam de ce nu ne mai scrie tata, nici macar nu se sinchisea sa-mi dea vreun raspuns, in simbata aceea, dupa ce, a nu stiu cita oara, am gasit goala cutia postala, am vazut ca se schimbase la fata, si in timp ce urcam scarile, pe mama deodata a apucat-o tusea, dar atit de tare c-a trebuit sa se agate de balustrada, am vazut cum i scutura umerii si cum se apleaca in fata, si stiam ca de fapt nu tusesete, ci plinge, se preface doar ca tuseste, pentru ca nu vrea s-o vad nu vrea sa ma sperie, si atunci mi-am dat seama ca precis se gindeste ca tata murise acolo, la Canal, dar stiam ca asta nu se poate, mi-as fi dat eu seama daca tata ar fi patit ceva, mai ales in diminetile cind, in drum spre scoala, ma uitam la fotografia lui, scoasa dintr-un vechi livret militar, pentru ca aveam impresia ca atunci tata, de-acolo, de la Canal, se gindeste la mine, si pentru ca, atunci cind l-au luat, imi promisese ca se va intoarce si ma va lua si pe mine cu el la mare, am vazut, deci, ca mama plinge, dar m-am prefacut ca nu observ, asa c-am lovit-o, grijuliu, cu mina peste spate, de parca as fi crezut-o intr-adevar ca tuseste, cind am ajuns la etajul patru nu mai plingea, a scos o batista mare si, stergindu-se pe fata, mi-a spus ca se inecase numai, dar i-a trecut, iar eu i-am zis ca atunci e-n regula si sa aiba grija, pentru ca-i dadusera lacrimile de-atita tuse si i s-a scurs fardul pe obraz, asa c-ar trebui sa-si stearga fata, ea a dat din cap, spunindu-mi doar sa merg la mine-n camera, sa citesc sau sa ma uit peste lectii, sa merg si sa nu protestez, desi prin cap nu-mi trecuse sa protestez, fiindca voiam sa vad daca soldatului de plumb, de care lacusem rost la scoala, ii vine sau nu armura pe care o mesterisem cu o saptamina inainte dintr-o bucata de tinichea gasita printre gunoaie, tare mult as fi vrut sa se potriveasca., pentru ca numai eu aveam un comandant adevarat in jocul nostru de-a razboiul, pe care obisnuiam sa-l jucam cu baietii, in casa scarilor, lui Feri ii turnase taica-su unul, din plumb, pe care-l pictasera impreuna, dar pe mine n-avea cine sa ma ajute la asa ceva, mama nu stia de jocul asta, fiindca-mi interzisese jocurile violente de orice fel, de cind, din cauza unui asemenea joc, a ars lanul de griu din spatele blocului, asa ca m-am dus, cuminte, la mine-n camera, cum ma rugase, mi-am scos si cartea, si caietul de matematica, pe care le-am pus pe masa, pentru ca, in caz ca i-ar fi trecut prin cap sa ma verifice, sa vada ca invat.”

RON 21.80
1

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul

Adolescenta. Tineretea

Adolescenta. Tineretea

Ti s-a intamplat, cititorule, ca, intr-un anumit moment al vietii, sa iti dai deodata seama ca ti s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca si cum toate cele pe care le vazusesi pana atunci s-au intors deodata spre tine cu o alta parte, pe care nu le-o stiai inca?O astfel de prefacere morala a avut loc in mine pentru prima data in timpul calatoriei noastre, pe care o si socot inceputul adolescentei mele. Pentru prima data mi-a venit in minte, clar, ideea ca nu numai noi, adica familia noastra, traim pe lume, ca nu toate interesele se invartesc in jurul nostru si ca exista si un alt fel de viata, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai ca nu ii interesam, dar care nici macar nu au idee ca noi existam.Fara indoiala ca stiusem si inainte toate astea; dar nu stiusem in felul cum le aflasem acum, nu fusesem constient de ele, nu le simtisem.Fragment din cartea "Adolescenta. Tineretea" de Lev Tolstoi"In primavara aceea, tata nu era decat rareori pe acasa. Dar cand se intampla sa fie, era peste masura de vesel, zdranganea la pian piesutele lui preferate, avea privirea numai miere si nascocea tot felul de glumite in care figuram noi toti si Mimi, cum ar fi ca printul mostenitor gruzin o vazuse pe Mimi la patinaj si se indragostise de ea atat de tare, ca ceruse sinodului sa fie lasat sa divorteze, ca eu fusesem numit ajutor pe langa trimisul Vienei, noutati pe care ni le spunea cu un aer serios; o speria pe Katenka cu paianjeni, de care ei ii era frica; era amabilitatea intruchipata cu prietenii nostri Dubkov si Nehliudov si nu mai contenea sa ne spuna, noua si musafirilor nostri, ce planuri avea el pentru la anul. In ciuda faptului ca planurile astea se schimbau aproape in fiecare zi si se bateau cap in cap, ele erau atat de ispititoare, incat noi stateam numai ochi si urechi, iar Liubocika se uita fara sa clipeasca chiar in gura tatii, nu cumva sa piarda vreun cuvant. Planul era ba sa ne lase pe noi la Moscova, la universitate, iar el cu Liubocika sa se duca pentru doi ani in Italia, ba sa cumpere o mosie pe coasta sudica a Crimeii si sa mergem acolo in fiecare vara, ba sa se mute la Petersburg cu toata familia si tot asa. Dar, pe langa veselia aceea neobasnuita, cu tata se mai petrecuse in ultimul timp o schimbare, ceva care m-a mirat foarte mult. Isi facuse niste haine la moda: un frac oliv, un pantalon modern cu bentita sub talpa si o bechesa lunga care ii venea foarte bine, si deseori raspandea un minunat miros de parfum atunci cand se ducea in vizita, mai ales la o anumita doamna despre care Mimi nu vorbea decat oftand si cu o fata pe care parca citeai: „Sarmanii orfani! Nefericita pasiune! Bine ca nu mai e ea" etc.

RON 32.90
1

Lecţii

Lecţii

Pe când lumea încă evaluează consecinţele celui de-Al Doilea Război Mondial şi Cortina de Fier coboară, viaţa lui Roland Baines, în vârstă de unsprezece ani, e dată peste cap. Departe de casă şi de dragostea protectoare a mamei, abandonat într-o şcoală cu internat neobişnuită, vulnerabilitatea lui o atrage pe profesoara sa de pian, Miriam Cornell, lăsând cicatrici, precum şi amintirea unei iubiri care nu se va estompa niciodată. Peste ani, când soţia lui dispare, lăsându-l singur să-şi crească fiul încă bebeluş, Roland se vede obligat să-şi înfrunte existenţa neliniştită. În timp ce norul radioactiv de la Cernobîl se răspândeşte peste întreaga Europă, Roland începe să caute răspunsuri – o căutare ce va sonda istoria familiei şi care va dura tot restul vieţii sale. Călătoria lui pune întrebări cruciale pentru noi toţi. Ne putem controla cursul vieţii fără a le face rău altora? Cum ne modelează existenţa şi amintirile evenimentele globale aflate dincolo de controlul nostru? Şi ce putem învăţa cu adevărat din traumele trecutului? Amplă, fascinantă şi profund umană, Lecţii este cronica epocii noastre – o meditaţie remarcabilă despre istorie şi umanitate prin prisma vieţii unui singur om. „McEwan revine cu cea mai bună carte a sa de la Ispăşire încoace.” (Publishers Weekly) „Un tur de forţă... O viaţă individuală proiectată pe fundalul evenimentelor globale.” (The Sunday Times) „Un roman strălucit, superb scris, despre vieţile imperfect trăite.” (Vogue) „O întreagă viaţă dezordonată între coperţile unei singure cărţi: un festin literar.” (The Spectator) „Un povestitor magistral.” (Elif Shafak

RON 58.50
1

Iubita mea, Sputnik

Iubita mea, Sputnik

Sumire, o tinara nonconformista de douazeci si doi de ani ce viseaza sa devina scriitoare, se indragosteste pentru prima oara in viata. Este o dragoste coplesitoare, ca o tornada ce se napusteste peste o cimpie intinsa. De aceea, Sumire nu ia in seama ca iubeste pe cineva mai in virsta cu saptesprezece ani si, mai mult, ca iubeste o femeie. Cele doua isi petrec vara pe o mica insula din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fara urma. Nimeni nu reuseste sa o gaseasca sau sa-i explice disparitia misterioasa. In cautarea ei porneste si K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care intelege ca, pentru Sumire, aceasta era singura solutie de a-si implini dragostea. Ramine totusi speranta reintilnirii intr-o lume „de partea cealalta a oglinzii”.     Fragment din romanul "Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami:     “Sumire a ridicat paharul si, imitand-o pe Miu, a sorbit putin vin, l-a tinut in gura, apoi l-a lasat sa se duca spre fundul gatului. Cateva clipe a mai simtit gustul placut al vinului, apoi senzatia a disparut, ca roua diminetii de pe o frunza, vara. Acum cerul gurii era pregatit pentru a incerca un nou gust, al inghititurii de mancare ce urma sa vina. Ori de cate ori manca sau statea de vorba cu Miu, Sumire invata ceva nou. Era pur si simplu uluita de cat de putine lucruri stiuse pana acum.     — Nu mi s-a mai intamplat nicicand sa vreau sa devin altcineva, i-a spus ea o data lui Miu, din senin, poate si pentru ca bause un pic mai mult vin ca de obicei. Cateodata ma gandesc ce bine ar fi dac-as putea fi ca tine.     Miu si-a tinut o clipa respiratia, apoi a luat paharul cu vin si l-a dus iar la buze. Pentru o secunda, in lumina care o invaluia, pupilele ei si-au schimbat culoarea intr-un rosu intunecat, ca vinul. Expresia ei subtila dintotdeauna i se stersese de pe chip.     — Tu n-ai de unde sa stii, a inceput ea calma, punand paharul inapoi pe masa, dar persoana pe care o vezi tu acum nu e Miu cea adevarata. Acum paisprezece ani am pierdut o jumatate din mine. Ar fi fost minunat daca te-as fi cunoscut cand eram intreaga, dar acum nu mai am ce face.     Sumire era atat de uimita, incat nu-si gasea cuvintele, ratand ocazia de a cere amanunte. Oare ce i se intamplase lui Miu acum paisprezece ani? De ce n-a ramas decat “jumatate" din ce era? Ce insemna de fapt “jumatate”? Toate aceste intrebari o faceau sa se simta atrasa si mai mult de Miu. Ce fiinta ciudata, si-a spus ea.     Punand cap la cap fragmente de conversatii, Sumire a reusit sa afle cate ceva despre Miu. Sotul ei era japonez, era cu cinci ani mai in varsta ca ea si vorbea fluent limba coreeana, pentru ca studiase doi ani la sectia de Economie a Universitatii din Seul. Era un om placut si priceput in afaceri, el fiind de fapt cel care conducea compania lui Miu.”

RON 33.20
1

Demonul lui Maxwell

Demonul lui Maxwell

Thomas Quinn, un scriitor de treizeci de ani fără succes, e bântuit nu doar de relaţia distrusă cu celebrul său tată, acum mort, ci şi – aproape la propriu – de enigmaticul şi genialul Andrew Black, fost protejat al tatălui său. Cu câţiva ani în urmă, Black a scris o capodoperă care s-a vândut într-un milion de exemplare, după care a dispărut. E posibil ca Thomas să fie urmărit de protagonistul din romanul lui Black? Rămas singur când soţia lui, Imogen, pleacă să lucreze la celălalt capăt al lumii, Thomas Quinn se trezeşte treptat într-un univers care se destramă, populat de personaje de roman, cu oraşe întregi ce se dovedesc ficţionale, unde nimic şi nimeni nu e ce pare. Dacă l-ar găsi pe Black, poate ar afla nişte răspunsuri. Un roman despre misterul scrisului, tainele Bibliei, haos şi entropie, amintind de cărţile lui Umberto Eco.„Un thriller postmodern, ingenios şi antrenant, plin de realităţi distorsionate, glume intertextuale şi elemente tipografice ciudate, Demonul lui Maxwell este o lectură incitantă de la cap la coadă şi adesea impresionantă.” (The Guardian)„Ce poate fi mai încântător decât aceste meditaţii pe tema filosofiei, a personalităţii, a religiei şi-a istoriei care se întreţes într-un roman de suspans unde niciun personaj nu e demn de încredere? O carte scrisă cu vervă şi cu o mare apreciere faţă de puterea limbajului.” (Kirkus Reviews)„Ingenios construit şi desfăşurându-se într-un ritm extraordinar, Demonul lui Maxwell este o combinaţie de thriller şi science-fiction, la care se adaugă un curs de epistemologie.” (The Sunday Times

RON 47.50
1

Bridget Jones: Topită după el

Bridget Jones: Topită după el

La mai bine de douăzeci de ani de când, tânără, umplea sălile cinematografelor cu istoria unui amor, Bridget Jones revine cu o nouă poveste. Prea multe nu s-au schimbat: Bridget are la fel de mare grijă de trupul ei, nici obsesia cu consumul de alcool şi gumele cu nicotină n-au dispărut. Au mai apărut între timp comentariile postate pe Facebook, mesajele pe Twitter, injecţiile cu Botox şi listele cu lucruri pe care le vrea cu tot dinadinsul de la ea. Bridget este acum mamă a doi copii şi au trecut patru ani de când Mark Darcy a lăsat-o singură, căzând victimă într-un atac cu bombă în Sudan. În situaţia neaşteptată de a-şi căuta un bărbat, nesigură în faţa atâtor posibilităţi de comunicare, ce în anii ’90 erau rupte din filmele SF, Bridget îşi pierde uzul raţiunii, se fâstâceşte, intră în situaţii teribile, amuzante. Considerând că adevărata iubire nu este neapărat pe viaţă, Bridget Jones este acum imaginea femeii romantice, care atrage nu prin siguranţa cu care trăieşte, ci prin nevoia de ajutor, prin nevoia de a-l avea aproape pe el, bărbatul.„Şi iată că s-a întors! Celebra eroină revine după mai bine de un deceniu, cu doi copii care-i îndulcesc viaţa, cu o gaşcă de bărbaţi pe cale să-i devină amanţi, cu femei căsătorite care-o bat la cap să-şi pună pirostriile, cu tot felul de gadgeturi şi-un cont de Twitter care nu mai tace.” (Vogue)„Cu trei ani înainte ca Totul despre sex să creeze stereotipul femeii deştepte, băgăcioase şi fără obligaţii, Helen Fielding a creat-o pe Bridget Jones, modelul femeii cosmopolite la treizeci de ani, cu studii, cu ochii-n patru la celulită şi înnebunită că-şi va sfârşi zilele în singurătate. Aproape douăzeci de ani mai târziu, prin Bridget Jones: Topită după el, Helen Fielding revine cu o Bridget Jones la jumătatea vieţii, în căutarea iubirii pierdute.” (Los Angeles Times

RON 49.50
1

Empuzion

Empuzion

Septembrie 1913. Mieczysław Wojnicz, un student din Lvov, soseşte în staţiunea balneară Görbersdorf cu speranţa că metodele de tratament de ultimă oră din sanatoriu şi aerul curat vor opri progresul bolii sale sau poate chiar o vor vindeca. Totuşi, diagnosticul nu-i lasă nicio iluzie – tuberculoză. Este cazat la Pensiunea pentru Domni, unde face cunoştinţă cu alţi pacienţi. La un pahar de lichior Schwärmerei, bolnavi din Viena, Königsberg, Breslau şi Berlin dezbat neobosiţi problemele presante ale lumii. Este Europa ameninţată de război? Monarhie sau democraţie? Există demoni? Îţi poţi da seama dacă un text a fost scris de un bărbat sau de o femeie? Dar acestea nu sunt singurele chestiuni care-i preocupă pe locatarii pensiunii. Mieczysław află şi poveşti şocante despre evenimente tragice care au avut loc în ţinuturile muntoase din jurul sanatoriului. Deşi se dedică încercării de-a afla adevărul despre sine, misterul evenimentelor terifiante îl fascinează din ce în ce mai mult. Însă nici prin cap nu-i trece că forţele sinistre l-au ales deja drept ţintă. Împletind ecouri din Thomas Mann, comedia antică, folclorul german, misoginia şi problemele de gen contemporane, Olga Tokarczuk ne dezvăluie adevăruri fundamentale despre lume pe care fie nu le observăm, fie preferăm să le ignorăm cu orice preţ. Romanul a fost distins cu Premiul Jerzy Żuławski 2023. „Tokarczuk a reuşit să scrie un roman în care se împletesc două naraţiuni şi trei intrigi principale. Prima este legată de Mieczysław Wojnicz, un student polonez bolnav de tuberculoză din Lvov, care în 1913 se afla la tratament la sanatoriul Görbersdorf (Sokołowsko de astăzi). Un alt fir se referă la marea tradiţie literară a disputelor – în roman, acestea sunt purtate de colocatarii lui Wojnicz, care, din ce în ce mai dezorientaţi de licoarea locală, discută despre orice şi despre nimic şi, de fapt, numai despre femei. Cel de-al treilea fir se referă la empuse, la persecuţiile vrăjitoarelor din trecut şi la crimele misterioase din regiune, importante din punct de vedere compoziţional.” (Wojciech Kajtoch) „În noua sa carte, Olga Tokarczuk a demonstrat că talentul ei excepţional îi permite să se joace cu convenţiile unui roman extraordinar, esenţial, de o valoare unanim recunoscută ca Muntele vrăjit.” (Dziennik Polski

RON 57.00
1

Sira

Sira

Carismatica Sira Quiroga – eroina memorabilă din Iubirile croitoresei – revine acum într-o aventură captivantă ce ne poartă din Ierusalim la Londra şi din Madrid în Tanger în anii turbulenţi de după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acum, când marea conflagraţie mondială s-a încheiat, fosta cusătoreasă devenită croitoreasă şi pe urmă spioană se pregăteşte în sfârşit să ducă o existenţă liniştită alături de soţul ei Marcus, agent al serviciului de informaţii britanic, şi să treacă prin experienţa maternităţii. Însă destinul are alte planuri pentru ea. Instalaţi în Ierusalim în timpul Mandatului Britanic pentru Palestina, ea şi Marcus se văd prinşi în lumea tulbure a agenţilor din umbră, a ameninţărilor politice şi a violenţelor izbucnite pe neaşteptate. Sira călătoreşte în Anglia pentru a se angaja într-o nouă misiune de spionaj, devenind Livia Nash, jurnalistă la biroul BBC pentru America Latină. Iar acesta este doar începutul unui periplu în care o întâlneşte pe Eva Perón la Madrid, ajunge în Maroc pentru o misiune în care este implicată Barbara Hutton, moştenitoarea imperiului Woolworth, în timp ce se confruntă cu fantome ale trecutului care ameninţă să-i dea viaţa peste cap. „Romanul Sira demonstrează talentul extraordinar al autoarei de-a relata evenimente istorice, precum instaurarea Administraţiei britanice în Palestina, situaţia britanicilor după cel de-Al Doilea Război Mondial sau vizita în Spania a Evei Perón, prima-doamnă a Argentinei, după Războiul Civil Spaniol.” (Mujer) „Începutul toamnei ne-a adus furtuni de nisip şi praf din deşert; odată cu ele, au continuat schimburile de focuri şi arestările, revoltele stradale, trecerea armelor din mână-n mână şi exploziile bombelor artizanale. Apoi au venit primele ploi, purificatoare, prielnice, întremătoare pentru minţile zbuciumate şi terenurile crăpate de secetă. Zilele deveneau tot mai scurte, oraşul parcă se strângea. Şi în mijloc mă aflam eu, croitoreasa care de-acum nu mai cosea, conspiratoarea care de-acum nu mai conspira, soţia şomeră a unui britanic cu misiuni îndoielnice, care-şi petrecea mai mult timp pe-afară decât cu mine. Aşa îmi treceau zilele, încercând să înot între două ape şi străduindu-mă să fac echilibristică precum acrobaţii pe sârmă.

RON 70.90
1

Viata unui barbat necunoscut

Viata unui barbat necunoscut

Un roman in roman, Viata unui barbat necunoscut se constituie ca o meditatie asupra istoriei si memoriei, oferind cititorului o perspectiva inedita asupra Rusiei de ieri si de azi. Aflat intr-un impas existential in urma destramarii relatiei sale cu o femeie mult mai tinara si a revelatiei ca celebritatea sa nu mai e decit o amintire, Ivan Sutov, un scriitor de cincizeci de ani exilat in Franta, hotaraste sa-si paraseasca tara de adoptie si sa plece la Sankt Petersburg, in cautarea unei vechi iubiri din tinerete. Calatoria sa il poarta in inima unei Rusii transfigurate de o modernitate deliranta si ii ofera sansa unei intilniri providentiale, cea cu batrinul Volski, in mintea caruia experientele traumatizante ale epocii comuniste au ramas impregnate pentru totdeauna si a carui poveste pare emblematica pentru miile de oameni obisnuiti, anonimi, „necunoscuti” ale caror vieti au fost zdrobite de sistemul totalitar.Fragment din romanul "Viata unui barbat necunoscut" de Andrei Makine:"Sutov se intoarce in camera lui, tarandu-si picioarele in ritmul argumentelor care i se invalmasesc in cap. Spiritul de scara... Trebuia sa-i spuna lui Vlad ca, altadata, o culegere de poezii iti putea schimba viata, dar in acelasi timp un poem putea sa-l coste viata pe autor. Strofele aveau greutatea lungilor condamnari dincolo de cercul polar, unde au disparut atatia poeti... Isi imagineaza replica sfidatoare a lui Vlad: si asta vi se pare un lucru bun?". O intrebare de genul asta, de o naivitate greu de parat. De ce ar fi gulagul criteriul unei literaturi bune? Iar suferinta, garantul autenticitatii? Dar, mai ales, cine ar putea sa judece valoarea vietilor, a cartilor? De ce existenta lui Vlad ar fi mai lipsita de sens decat a amaratului care-si cumpara cu ultimele copeici opusculul unui poet proscris, imprimat pe hartie de impachetat? Nici o carte nu le mai e interzisa tinerilor rusi. Colinda lumea (Vlad tocmai s-a intors de la Boston), sunt bine hraniti, instruiti, fara complexe... Totusi ceva le lipseste. Sutov incearca sa nu gandeasca exact ca un mos inacrit. Nu, Vlad nu are ce sa invidieze Ia tinerimea sovietica de acum treizeci de ani. N-avea nimic care sa-l faca sa viseze. Nimic. Poate doar un volum de poezii cu pagini cenusii, strofe luminate de poleiala transparenta a frunzelor dintr-un parc... ,Ar fi trebuit sa-i spun", se gandeste Sutov si stie ca n-ar fi avut cuvinte: un spasm vocal care nu l-ar fi lasat sa explice bogatia acelui trecut mizerabil.

RON 23.70
1

In noapte (ediție de buzunar)

In noapte (ediție de buzunar)

In noapteeste un puzzle de personaje cum nu se poate mai diferite: Eri Asai, un fotomodel cufundat intr-un somn care dureaza de luni de zile, sora ei, Mari, o studenta pasionata de lectura, un trombonist de jazz, o tinara prostituata chinezoaica brutalizata si abandonata intr-unlove hotel, un simplu angajat la o firma de calculatoare. Toti sint oameni ai noptii bintuiti de secrete si dorinte nelamurite, iar legaturile dintre ei se limpezesc incetul cu incetul pe parcursul cartii, construind un univers nocturn plin de farmecul, subtilitatea si umorul caracteristice romanelor lui Murakami.Fragment din cartea "In noapte" de Haruki Murakami:"Nu s-a schimbat nimic in incapere. Doar silueta barbatului asezat pe scaun este acum in prim-plan. O vedem cu destul de multa claritate. Semnalul inca mai are interferente si din cand in cand imaginea se clatina, se contorsioneaza si se subtiaza. Zgomotul neplacut de fond se inteteste. Uneori se insereaza secvente fara nici o legatura. Dar totul se regleaza rapid si imaginea initiala reapare.Eri Asai este tot pe pat si continua sa doarma dusa. Lumina artificiala, nuantata, emisa de ecranul televizorului, arunca umbre miscatoare pe chipul ei, insa nu ii tulbura somnul.Barbatul de pe ecran poarta un costum maro-inchis, care poate candva a fost elegant si aratos, dar acum e ponosit. Pe maneci si pe spate e plin de puncte albicioase, ca o pulbere fina. E incaltat cu o pereche de pantofi negri din piele, cu varful rotund, dar si acestia sunt plini de praf. Sa fi trecut printr-un loc inecat in praf ca sa ajunga in camera aceasta? Poarta o camasa alba, simpla si o cravata banala din lana. Si pe camasa, si pe cravata se vad aceleasi urme de oboseala. Are parul carunt. De fapt, poate ca acelea nu sunt fire albe. Poate ca are parul negru, presarat cu praf alb. In orice caz, nu pare sa se fi pieptanat serios de ceva timp. Cu toate acestea, in mod surprinzator, nu da senzatia de neingrijit. Nu arata nici saracacios, ci doar epuizat si prafuit din cap pana in picioare, din cine stie ce cauza inevitabila.Nu ii putem vedea fata. In acest moment, camera de luat vederi il filmeaza fie din spate, fie pe bucati, cu exceptia chipului. Poate ca e din cauza unghiului sub care cade lumina, poate e intentionat, dar chipul ii este mereu cufundat in umbra, inaccesibil privirilor noastre.Barbatul nu face nici o miscare. Cand si cand, respira adanc si prelung, iar umerii ii urca si ii coboara usor in ritmul respiratiei. Arata ca un prizonier inchis de mult timp intr-o incapere. In jurul sau pluteste un aer accentuat de resemnare. Dar nu este legat. Doar sta pe scaun, cu spatele drept, respira linistit si priveste fix un punct in fata.

RON 25.50
1

Singuratatea numerelor prime

Singuratatea numerelor prime

Un numar prim este o entitate singuratica. Alice si Mattia sint amindoi "primi" – inadaptati ce par destinati unul altuia. Sunt haituiti de tragediile ce le-au marcat vietile in copilarie si nu reusesc sa se deschida in fata altcuiva. Cind cei doi se intilnesc, in adolescenta, recunosc in celalalt un suflet apropiat si bolnavicios. Trecind inspre maturitate, destinele lor par impletite fara cale de intoarcere. Insa cind Mattia cel daruit cu minte stralucita pentru matematici accepta o slujba in cercetare, ce-l duce la mii de kilometri, cei doi se despart lasind multe lucruri nespuse. O coincidenta ii va apropia din nou si va scoate la lumina sentimente ingropate adinc pina atunci, dar se iveste o intrebare: exista vreo posibilitate ca doua numere prime sa fie impreuna? Romanul lui Paolo Giordano e o meditatie stralucita despre singuratate, iubire si despre povara lucrurilor traite in copilarie. Un succes in Italia, unde a vindut peste un milion de exemplare, Singuratatea numerelor prime este un debut remarcabil, un roman emotionant care expune sufletul in toata goliciunea lui si prinde in paginile sale insasi ideea de umanitate.Premiul Strega 2008Fragment din cartea "Singuratatea numerelor prime" de Paolo Giordano:"Joi, Viola o asteptase in afara curtii. Alice tocmai trecea pe langa ea, cu capul plecat, cand Viola o oprise, tragand-o de maneca. O strigase pe nume si ea tresarise. Imediat se gandise din nou la bomboana si greata o ametise. Cand cele patru proaste te luau ca tinta, nici ca te mai lasau. Aia de mate vrea sa ma asculte, spusese Viola. Eu nu stiu nimic si n-am chef sa intru. Alice o privise fara sa inteleaga. Nu parea ostila, dar ea nu avea incredere, incercase sa se departeze. Sa mergem sa facem o plimbare, continuase cealalta. Eu si cu tine? Da, eu si cu tine. Alice privise in jur terorizata. Hai, miscate, o indemnase Viola, nu trebuie sa ne vada aici in fata. Dar..., incercase Alice sa se opuna. insa Viola nu o lasase sa continue, o trasese si mai tare de maneca, si ea o urmase, schiopatand, in fuga, pana la statia de autobuz.Se asezasera una langa alta. Alice se lipise de fereastra, ca sa nu-i ia din spatiu Violei si se astepta sa se intample ceva dintr-un moment in altul, ceva groaznic. Viola, in schimb, era radioasa. Luase din geanta un ruj si isi daduse cu el pe buze. Apoi o intrebase vrei si tu? Alice clatinase din cap ca nu. Scoala se indeparta, in spatele lor. Tata o sa ma omoare, soptise. Picioarele ii tremurau. Viola oftase. Ei, haide, da-mi sa vad carnetul cu absente. Uitandu-se la semnatura tatalui lui Alice, spusese e foarte usoara, ti-o fac eu. Apoi ii aratase carnetul ei. Ii aratase ce semnaturi falsificase, de fiecare data cand nu avusese chef sa intre in clasa. Oricum, la prima ora de malne e Follini, spu-sese, aia nu ne vede.Viola incepuse sa vorbeasca despre scoala, despre faptul ca n-o interesa deloc matematica, pentru ca oricum avea sa faca Dreptul.

RON 33.50
1

Suferintele tanarului Werther

Suferintele tanarului Werther

O, ce fiinta e si omul ca se poate plinge de el insusi! Vreau in aceste clipe, iubite prietene, iti fagaduiesc, vreau sa ma indrept, nu vreau sa mai rumeg putinul rau pe care destinul ni-l harazeste, asa cum am facut pina acum; vreau sa ma bucur de clipa de fata, si tot ce e trecut sa ramina trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene; durerile oamenilor ar fi mai mici daca ei - Dumnezeu stie de ce sint facuti astfel! - nu s-ar ocupa cu un atit de mare zel al inchipuirii de amintirea relelor trecute si ar indura un prezent nepasator. - Johann Wolfgang von Goethe   Fragment din romanul "Suferintele tanarului Werther", de Johann Wolfgang von Goethe "21 august Zadarnic intind bratele spre ea dimineata, cand ma trezesc din visuri apasatoare; in van o caut noaptea langa mine in pat, cand m-a amagit un vis fericit si nevinovat, in care stau langa ea in iarba si ii tin mana in mana mea si i-o acopar cu mii de sarutari. Ah! Si atunci cand, inca pe jumatate adormit, intind bratele dupa dansa si ma trezesc... inima mi se strange, si din ea tasneste un suvoi de lacrimi si plang nemangaiat, cu gandul la un viitor intunecat.  22 august E o nenorocire, Wilhelm; puterile mele active sunt dezacordate si cufundate intr-o trandavie plina de neliniste; nu pot sa stau fara sa fac nimic, si totusi nici nu sunt in stare sa fac ceva. Nu mai am pic de imaginatie, nu mai simt nimic in fata naturii, iar cartile ma dezgusta. Cand ne lipsim noua insine, totul ne lipseste. Iti jur ca, de multe ori, as vrea sa fiu muncitor cu ziua numai ca sa pot avea dimineata, cand ma scol, o nadejde in ziua care incepe, un imbold, o speranta. De multe ori il invidiez pe Albert, pe care il vad scufundat pana peste cap in acte, si imi inchipui ca mi-ar fi mai bine daca as fi in locul lui! De cateva ori pana acum m-am gandit sa-ti scriu tie si sa-i scriu si ministrului, ca sa cer postul de la legatie, care, dupa cum ma asiguri, nu mi s-ar refuza. Si eu cred tot asa. Ministrul ma pretuieste de multa vreme si de mult mi-a tot spus ca ar trebui sa ma apuc de o treaba oarecare. Cateodata vreau si eu tot asa. Pe urma, cand ma gandesc iarasi, imi aduc aminte de fabula cu calul care, nerabdator sa-si capete libertatea, lasa sa i se puna saua si fraul, si apoi e calarit pana la istovire... In clipa aceea, nu mai stiu ce trebuie sa fac... Si, dragul meu, nu e oare dorul meu de schimbare o neprielnica nerabdare interioara care ma va urmari pretutindeni? E adevarat ca, daca boala mea ar putea fi vindecata, oamenii acestia ar putea s-o vindece. Azi e ziua mea de nastere. Dis-de-dimineata primesc un pachetel de la Albert. Cand il deschid, dau de una din fundele roz pe care le purta Lotte cand am cunoscut-o si pe care, de-atunci incoace, am rugat-o de multe ori sa mi-o dea. Alaturi mai erau doua carti in format mic, Homer, in editia lui Wetstein, editie pe care mi-am dorit-o adesea, ca sa nu mai car dupa mine, in plimbarile mele, pe aceea a lui Ernesti. Dupa cum vezi, ei imi preintampina dorintele! "

RON 25.60
1