Vores kunder ligger øverst på Google

Google Ads Specialister fra Vestjylland

Vi er 100% dedikerede til Google Annoncering – Vi har mange års erfaring med Google Ads og den bruger vi på at opsætte, optimere & vedligeholde vores fantastiske kunders konti.

100% Specialiseret i Google Ads
Vi har mange års erfaring fra +300 konti
Ingen lange bindinger & evighedskontrakter
Jævnlig opfølgning med hver enkelt kunde
Vi tager din virksomhed seriøst

132 rezultate (0,21949 secunde)

Marcă

Comerciant

Preț (EUR)

Resetare filtru

Produse
De la
Magazine

Dimineata pierduta

Adancul acestei calme creste

Soareci si oameni

Soareci si oameni

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literaturaSoareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani din care sa-si cumpere un loc al lor, unde sa traiasca „din belsugu’ pamintului”.Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.Fragment din cartea "Soareci si oameni" de John Steinbeck"Desi in ferestrele baracii lucea deja lumina serii, inauntru era aproape intuneric. Prin usa deschisa se auzeau bufnetele si zanganiturile razlete ale unei partide de potcoave, iar din cind in cind zgomotul vocilor ce se inaltau, aprobator sau batjocoritor.Slim si George intrara impreuna in incaperea ce se invaluia in intuneric. Slim se intinse deasupra mesei de joc si aprinse becul cu abajur de tabla. Masa se lumina imediat, dar conul abajurului isi arunca stralucirea direct in jos, lasind ungherele baracii in semiintuneric.Slim se aseza pe o ladita si George ocupa locul din fata lui.- N-o fost mare lucru, zise Slim. Probabil c-ar fi trebuit sa-i inec aproape pe toti. N-ai de ce sa-mi multumesti pentru asta.- N-o fi fost mare lucru pentru tine, spuse George, da' o insemnat a dracu' de mult pentru el. Doamne Dumnezeule, nici nu stiu cum o sa-l facem sa doarma aicea, inauntru! O sa vrea sa doarma-n grajd, cu ei. O sa fie greu sa-l tinem sa nu se suie in cutie, cu puii.- N-o fost mare lucru, repeta Slim.Da' auzi, chiar c-ai avut dreptate cu el. N-o fi destept, da' asa lucrator n-am vazut de cind is. Mai ca-l ornori pe ala cu care-o facut pereche la orz. Nu exista om care sa tie pasu' cu el. Doamne Dumnezeule, asa barbat puternic io n-am mai vazut!George raspunse mindru:- Lu' Lennie numa' sa-i spui ee sa faca si el face daca nu trebe sa-si bata prea tare capu'. Singur nu se poate gindi ce sa faca, da' ordinele le-asculta ca nimeni altu'.Afara se auzira zanganitul unei potcoave ce se lovi de tarusul de fier si un mic cor de urale. Slim se trase un pic in spate, cit sa nu-i cada lumina pe fata.

RON 25.50
1

Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi: Othello. Poveste de iarna

Aproape surorile

Aproape surorile

În anul 1942, în Franţa aflată sub ocupaţie, trei surori de origine evreiască sunt plasate într-o familie adoptivă după deportarea părinţilor. Colaborarea regimului de la Vichy cu naziştii face posibile deportarea şi exterminarea a zeci de mii de evrei. Din lagăre în familiile adoptive, de la Beaune-la-Rolande la Paris şi apoi la Drancy, Cloé Korman urmăreşte pas cu pas destinul acestor copile pe care-ar fi trebuit să le cunoască, verişoarele tatălui ei, moarte la Auschwitz la doi ani după părinţii lor. Această poveste a inocenţei distruse de spectrul Holocaustului este în acelaşi timp şi cea a urmelor dureroase lăsate de regimul de la Vichy în Franţa zilelor noastre. „Aproape surorile ne pune faţă-n faţă cu o nedreptate fundamentală a destinului – care dintre fetiţele evreice din lagăre sunt sortite să ajungă bunici şi care nu vor fi salvate? –, aruncându-ne în inima unui reactor teribil. Cloé Korman îndrăzneşte să scrie despre lucrurile cele mai dure descoperite în ancheta ei, în ciuda dificultăţilor de-a căuta atât de aproape de sine. O face cu graţie, modestie şi curaj.” (Toute La Culture) „Unul dintre lucrurile care dau forţă acestei cărţi este talentul scriitoarei de-a ne face părtaşi la cercetările, presupunerile, întrebările ei. Ne ia cu ea pe străzile din Paris, Montargis şi Beaune-la-Rolande, prin locuri întortocheate ale căror nume banale ascund evenimente înfricoşătoare.” (Les Inrocks) „O poveste tulburătoare şi delicată care ne poartă, printre zâmbete şi suferinţă, prin labirintul unui regat al copilăriei eterne.” (Télérama

RON 42.90
1

Cismigienii

Cismigienii

Cum ar fi fost Romania daca la sfirsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial nu ar fi fost ocupata de Uniunea Sovietica? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Tutea si Mircea Vulcanescu intr-o frumoasa dimineata a anului 1971, la o cafea si o bere rece in Gradina Cismigiului? Exista oare vreun motiv pentru care Romania ar putea fi numita Gradina Maicii Domnului?Eliadesc, scris cu pasiune, romanul lui Eugen Cadaru pare o continuare fireasca a prozei interbelice, in care se intilnesc personaje reale si fictionale si marile teme legate de timp, trecere, ritualuri. Atmosfera interbelica, reconstituita riguros in anii ’70 ai unui trecut alternativ, face ca personajele sa fie foarte veridice. Eliade, Cioran, Ionescu, Tutea si Vulcanescu prind viata in discutii care evoca operele lor sau in plimbari tihnite printr-un Bucuresti idealizat. Scris cu implicare si cu talent, Cismigienii lui Cadaru este un roman cu tema nostalgica si aspiratii innoitoare, construit atent si fermecator, cu eleganta estetica. - Doina RustiEugen Cadaru face o figura singulara intre scriitorii de fantastica ai celei mai recente generatii prin felul in care introduce ruptura de sorginte fantastica in realitatea fictionala, abstractul «marii taine» fiind inlocuit de concretul exemplelor de interferenta a neobisnuitului magic cu realitatea cotidiana. O sursa pentru efectul estetic cu semnatura «Eugen Cadaru» este aceea ca salvarea rationalitatii nu se poate face fara acceptarea datului irational, «magic», realitatea completa neputind fi redata decit prin realism magic. Daca imi permiteti jocul de cuvinte, cel putin in cadrul generatiei sale, Eugen Cadaru este singurul cu acces magic la realitate. - Catalin Badea-Gheracostea, Observator cultura

RON 34.90
1

Fontana di Trevi

Fontana di Trevi

Ediţia a III-aRevenind din exilul francez în România de astăzi, Letiției încearcă să recâștige moștenirea confiscată a familiei. Totul s-a schimbat, dar s-a îmbunătățit prea puțin; câștigă doar cine își face loc cu coatele sau își schimbă la timp alianțele politice. Autoarea ne vorbește despre dezamăgire, alienare și despre trecutul care nu trece într-un roman copleșitor. Totalitarismul plutește doar ca o umbră deasupra poveștii: când Letiția se întâlnește cu prietenii vechi sau se plimbă prin București, din adâncul minții ei răsar mereu amintiri difuze, legate îndeosebi de relația cu Sorin, în răspăr cu pruderia socialiste. Afară totalitarismul face ravagii, dar înăuntru miroase a alcool și sex secret. Proasta comunicare cu Sorin și avortul devin motive recurente, o disociere între trup și suflet. Naratoarea observă și-și amintește, dar evită să judece și să pună o lumină foarte puternică asupra faptelor: chiar și sub Ceaușescu, nu totul era rău.În jurul acțiunii principale se dezvoltă o mulțime de personaje, comparabile ca anvergură cu cele create de realismul rus. Bogăția de istorii și teme, care la început par disparate, dar se unesc la sfârșit, ne duce cu gândul la Proust. Autoarei îi face plăcere să-și arunce cititorul în meandrele biografice ale personajelor. Fiecare și-a urmat traseul în postcomunismul românesc. Construcția ridicată de memoria autoarei conturează harta istorică a României și privește cu un anume pesimism cultural tinerii de succes din clasa mijlocie, oportunismul, promisiunile lui McDonald vecin cu KFC, toate descrise cu extremă naturalețe, într-o proză minunată și echilibrată. Uneori acțiunea încetinește și se creează imagini memorabile: de exemplu căutarea fericirii, aruncând strâmb o monedă în Fontana di Trevi. E literatură europeană mare, făcută de o autoare cu adevărat europeană. (Luca Vazgec, „În căutarea casei confiscate”, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 21 octombrie 2023

RON 47.50
1

Azilul meu

Date in imagini puternice

Regulile printesei. Seria Regulile printesei Vol.1

Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă

Povestiri din Kolima Vol. 2

Visatorul

Capitanul e dus cu pluta si marinarii au fugit cu vasul

Vârsta fragilă

Vârsta fragilă

Traducere din limba italiană de Mihaela GănețAmanda reuşeşte să prindă unul dintre ultimele trenuri înainte să fie declarat lockdownul şi se întoarce în orăşelul de lângă Pescara de unde plecase. Lucia nu trebuie decât să-i arunce o privire pentru a înţelege că ceva s-a stins în fiica ei. La început, la Milano, în ochi îi străluceau luminile oraşului; acum pare că nu vrea decât să dispară, se încuie în camera ei şi abia dacă scoate două vorbe. Tot ce poate face Lucia este s-o apere de lucrurile care ar putea s-o rănească, chiar şi de bunicul ei, captivul regiunii în care trăieşte.Dar există un secret pe care nu-l pot ascunde de Amanda. Sub Dintele Lupului, pe o bucată de pământ la care jinduiesc dezvoltatorii imobiliari, încă se pot vedea ruinele unui teren de camping unde, cu mulţi ani în urmă, s-a întâmplat ceva teribil. Lucia se afla acolo în acea noapte, o tânără înspăimântată şi confuză la fel ca fiica ei astăzi. Şi tatăl ei era acolo. Şi ciobanii din Apenini, proprietarii terenului de camping, Garda Forestieră, poliţia. Cu toţii erau acolo, mai puţin trei tinere, dintre care două nu mai sunt în viaţă, iar una a fost marcată pentru totdeauna de ce s-a întâmplat. Cu scriitura ei tensionată, vibrantă şi profundă, prin intermediul căreia ne poate face să simţim greutatea unei priviri şi sunetul unei întrebări fără răspuns, Donatella Di Pietrantonio investighează încă o dată brutalitatea şi forţa care se află la temelia oricărei familii.„Donatella Di Pietrantonio prelucrează ficţional un eveniment real petrecut pe muntele Maiella în anii 1990, care a zguduit regiunea Abruzzo şi întreaga Italie, şi face acest lucru într-o proză captivantă, în pagini care se citesc cu răsuflarea tăiată.” (Raffaella De Santis)„Scriitoarea se foloseşte, în povestea de faţă, de resurse tot mai rare – şi de aceea cu atât mai necesare – în naraţiunea actuală: pudoare, delicateţe, respect faţă de sentimentele personajelor, răbdarea de-a asculta. Este modul prin care cititorul se poate apropia de o dimensiune ce altfel nu s-ar dezvălui şi poate percepe un zgomot de fond la care, de regulă, suntem surzi – durerea oamenilor obişnuiţi, atât de importantă, despre care nimeni nu ştie nimic.” (La Stampa)„Donatella Di Pietrantonio reuşeşte încă o dată, într-o manieră extrem de convingătoare, să sondeze sufletele fragile pe care de multe ori trecerea timpului nu le fortifică.” (la Repubblica

RON 38.00
1

Scarile Levantului

In cautarea oii fantastice (ediție de buzunar)

Ce preferi?

Ceainicul fermecat si alte basme japoneze

Fasii de rusine

Fasii de rusine

Romanul lui Cristian Fulas este o cronica sui-generis a unui razboi personal cu instabilitatea, cu dependenta, cu nesiguranta, cu demonii care bantuie existenta personajului principal - un tanar batran, o adunatura de bucati sparte de portelan tremurator. Cu o constructie narativa pe cat de simpla, pe atat de elaborata, Fasii de rusine spune povestea unei dureroase si indelungate invieri, dupa o dramatica peregrinare prin bolgiile infernului. De la tristete la disperare, de la singuratate la rusine, nimic nu ramane netrait in acest intens roman al descompunerii si recompunerii morale si existentiale. - Carmen MusatFasii de rusine este o carte a dependentei, dar e o reusita mai ales in masura in care isi depaseste aceste contururi, fara a le sterge. Ceea ce o face speciala este modul in care este asumata. In aceasta privinta, miza acestui destin este una literara, nu factuala. Personajul se salveaza, daca o poate face, prin scris. Echilibrul de acolo vine, intelegerea si acceptarea propriului destin tot de acolo. Abia mutat in text, traseul sinuos al eroului capata sens si mai ales admite posibilitatea ca la capatul lui sa se afle o lumina. Redemptiunea nu e asteptata sub forma unei rezolvari clinice a dependentei, fapt, la urma urmelor, secundar; ea vine (sau nu) in masura in care acesta, fiind si scriitor, va reusi sa stoarca din ceea ce traieste seva unei naratiuni ritmate, tensionate, sacadate, dar care sa transforme intreaga depresie prelungita intr-o izbanda... nu spun estetica, ci discursiva. Si ma feresc sa discut despre o salvare prin estetic pentru ca resortul acestui text nu e unul estetic, ci unul existential. - Bogdan Cret

RON 28.45
1

Calatoria in Est

Calatoria in Est

Până la treisprezece ani, Christine nu şi-a cunoscut tatăl. Nu ştie despre el decât puţinele lucruri pe care i le-a spus mama ei cât a crescut-o singură, dintr-un salariu modest de dactilografă, într-un orăşel din centrul Franţei, înfruntând oprobriul public la care se expuneau în acea perioadă mamele necăsătorite. Nu l-a văzut decât într-o fotografie veche. De aceea, când îl întâlneşte la Strasbourg, unde el conduce departamentul de traduceri din limbi indo-europene din cadrul Consiliului Europei, este peste măsură de entuziasmată şi de emoţionată. Şi-a dorit mereu un tată, aşa cum au toate prietenele ei. Iar tatăl ei e un bărbat frumos, elegant, inteligent, amuzant. Un om de succes. Care vrea s-o recunoască drept fiică în ciuda faptului că e căsătorit şi are doi copii mai mici. Care o face să se simtă specială şi îi spune în fiecare scrisoare cât de mult o iubeşte. Când el o sărută pe buze sau face aluzii sexuale pe care ea nu le înţelege sau îi trimite scrisori tandre, Christine simte instinctiv că gesturile lui sunt nepotrivite pentru o relaţie tată-fiică, însă neputinţa de-a povesti ce i se întâmplă şi dorinţa de-a fi pe placul tatălui o împing încet-încet spre tragedia care i-a marcat viaţa.„Călătoria în Est este cel mai bun roman al lui Christine Angot, dar şi cel mai violent.” (L’Obs)„O poveste dureroasă.” (Libération)„Scriitoarea înaintează cu luciditate şi curaj printre amintirile incestului căruia i-a fost victimă în adolescenţă.” (Marie Claire)„Un text de o forţă nemaipomenită despre tăcere, inerţie şi colaborare tacită.” (Les Inrockuptibles

RON 38.00
1

Anul mortii lui Ricardo Reis

Să nu lași moartea să te găsească

Gradina Raiului